Revista ”Salut” înseamnă începuturile mele într-ale scrisului. Am urmat Școala de presă ”Salut”, apoi Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, iar astăzi, sunt jurnalist cultural.  Când spun revista ”Salut” spun cea mai frumoasă perioadă a adolescenței mele.  Îmi amintesc de tabăra de creație ”Salut” de la Neptun, de emisiunea ”Prieteni PRO FM Salut!” și de întâlnirile fan club-urilor. Îmi amintesc de fanii înflăcărați ai lui Michael Jackson, ai Mădălinei Manole și ai lui Ștefan Bănică junior. Îmi amintesc de sutele de scrisori primite, pe adresa redacției, la rubrica ”Nimeni nu e singur!” . La revista ”Salut” am întâlnit oameni minunați, cu care am legat prietenii pe viață și pentru asta mă simt o norocoasă! Pe domnul George Mihăiță l-aș numi tată spiritual, iar pe scriitorul Dan Mircea Cipariu, la vremea aceea redactor șef al revistei ”Salut!”, îl numesc cu bucurie fratele meu de suflet. Cam tot ceea ce am realizat astăzi în plan profesional a pornit de acolo, din redacția revistei ”Salut”.

Să spun că Salut mi-a schimbat definitiv viaţa ar părea un clișeu obosit, dar cu toate astea o spun. De ce? Pentru că am doi copii care n-ar fi existat dacă nu exista Salut. A nu se înţelege că dacă citeai revista rămâneai gravidă. :))) Participarea mea însă la primul concurs Miss Adolescenţa România 1991, organizat de Salut. a însemnat pentru mine o experienţă unică (de atunci nu m-am mai băgat în evenimente de acest gen), necesară (m-a ajutat să-mi dau seama ce vreau, de fapt, de la viaţă), dar şi întâlnirea cu cel care urma să-mi devină viitor (fost) soț şi tată al celor doi copii ai mei: Darius şi Salma.  Iar pe George Mihăiță l-am considerat de atunci un părinte spiritual. De fapt, pentru întreaga generație de adolescenți ai acelor vremuri George Mihăiță era un fel de tată pe care oricare şi l-ar fi dorit, iar revista Salut era cel mai bun prieten.

Cu drag si nostalgie,